Francezii si grevele

De multe ori imi spun ca francezii si romanii se aseamana cultural, au cam aceleasi obiceiuri, cam aceeasi mentalitate etc. . Cu marea majoritate a celor pe care ii cunosc mai bine ma inteleg foarte bine si cu cativa sunt chiar prieten bun.

Dar in mod sigur, este ceva care ne diferentiaza foarte mult. Imi este greu sa inteleg cultul grevelor in Franta. Si mici conflicte apar intre mine si ei de fiecare data cand o astfel de greva se declanseaza. In vreme ce amicii mei sunt resemnati cu situatia respectiva, ba chiar o si privesc cu umor, mie imi vine sa ma revolt. Ma gandesc ca nu este normal sa ti se taie singura posibilitate de transport (spre job sau Paris) in timpul saptamanii si chiar in week-end, eventual chiar si o saptamana la rand sau de 3-4 ori pe luna. O fi ceva in neregula cu mine, dar nu pot intelege de ce nu se negociaza inainte si de ce oalele se sparg mereu in capul clientului care plateste un abonament piperat si care nici macar nu este despagubit decat rareori (o greva de 9 zile = 10 euro reducere la abonament pe luna urmatoare).

RATP (transport in Paris si regiunea pariziana) si SNCF (~ CFR francez) sunt doua societati monopoliste in Franta. Angajatii lor isi exercita periodic si cu sadism “dreptul” la greva, fara a le pasa de legislatie care vorbeste de un serviciu minim obligatoriu. Fac viata amara la cateva milioane de oameni pentru ca statul vrea sa le suprime “privilegii” gen: iesirea anticipata la pensie, prima de toxicitate (nu se mai lucreaza de mult cu carbune dar prima asta inca exista). Ma intreb pana cand va mai dura situatia asta. Prietenii mei francezi imi zic ca “c’est pas grave” si ca e normal…

Ieri am reusit sa le dejoc tentativa de a-mi distruge planurile de week-end . Cu pretul mersului pe jos vreo 3 statii, schimbatului a 2 autobuze si a unui tren (2h30 in loc de 30 / 40 minute de mers cu un singur tren), am reusit sa ajung in Paris si sa joc bowling. Nu cred ca am scris despre asta, dar bowling-ul este un hobby al meu mai nou, chiar daca nu castig mai deloc.

Euro si Elvetia

La sfarsitul saptamanii trecute am fost in Elvetia, la Zurich si Lausanne. Prilejul a fost meciul Italia-Romania de la campionatul european, dar motivatia reala a fost curiozitatea de a vedea Elvetia si placerea de a face asta in compania unor prieteni.

Totul a fost foarte bine. Incepand cu meciul care m-a entuziasmat foarte tare. Si continuand cu Zurich-ul, un oras cochet impregnat din plin de atmosfera de la Euro. Am reusit sa ma vad cu multa lume cunoscuta in Zurich: fosti colegi, prieteni, rude. Am apreciat carnatii elvetieni, dar la un moment dat mi-am zis ca mancarea frantzuzeasca este mai variata.:)

Apoi, in drum spre Paris m-am oprit la Lausanne. Acest oras este poate si mai interesant decat Zurich-ul. Stilul este altul, francez in loc de german, iar lacul Leman si muntii alcatuiesc un peisaj minunat.Daca aveti ocazia sa ajungeti, nu ezitati.

Si m-am intors din nou la Paris, unde am regasit problemele si grijile cotidiene. Si in plus, am vazut un meci care mi-a lasat un gust amar. Eroii de la Zurich au devenit peste noapte naivii de la Berna. Pacat.

Vacanta in Italia

… s-a terminat. Dupa 10 zile in care m-am simtit excelent si am vizitat frumoase orase italiene (Verona, Venetia, Roma etc.) m-am intors in Franta…la treaba. Greu sa te motivezi insa cand urmeaza 5 zile libere. .

Linkuri pentru poze, ca de obicei pe Picasa. Iata cateva din impresii la cald.

Cel mai mult mi-a placut Roma cu vestigiile romane de pe Via dei Fuori Imperiali (Columna lui Traian etc.) si muzeul de la Vatican.

Am vizitat pentru a doua oara Venetia. Daca prima data mi s-a parut foarte turistic si…cam rece, de data asta chiar mi s-a parut dragutz. Am prins si o vreme excelenta si probabil ca asta a contribuit mult. Un al doilea factor a fost vizita la Palatul Dogilor unde am aflat lucruri interesante despre istoria Venetiei. Se spune ca povestile sunt intotdeauna sarea si piperul calatoriilor si cred ca este adevarat. Orasul are farmecul lui, dar istoria il face si mai interesant.

Am vizitat si Verona: orasul indragostitilor Romeo si Julieta. Pe langa atmosfera romantica, foarte mult mi-a placut si privelistea de la castelul lui Teodoric.

Despre Milano se spune ca nu este un oras impresionant. Chiar si asa, eu am gasit multe lucruri care mi-au placut: Domul – cu o arhitectura impresionanta dar si cu o istorie pe masura, castelul Sforza – gazda a muzeelor orasului, galeriile Vitorio Emanuelle 2 – acoperite cu otel si sticla si cateva biserici, una din ele monument Unesco si care adaposteste fresca Cina cea de taina ( Santa Maria delle Grazie) – pe care din nefericire nu am mai avut timp sa o vizitez decat din exterior.

Un oras dragutz mi s-a parut si Vicenza unde am locuit cel mai mult pe perioada sejurului in Italia. Genul de oras linistit si sarmant, pe care multi din conationalii nostrii il apreciaza foarte mult.

Oh, Champs Elysees

Ador sa mananc “tarte au citron” (in romana, mot-a-mot: prajitura cu lamaie ), sa beau cafea dupa-amiaza si sa ma plimb pe Champs Elysees. Cand pot sa fac toate astea in acelasi timp, sunt cu adevarat fericit.

Astazi am fost din nou pe Champs Elysees. Nu as putea spune ce are asa special bulevardul asta, dar ma fascineaza. De fiecare data cand trec pe acolo moralul se imbunatateste vizibil. O fi oare din cauza florilor de la un capat, a Arcului de Triumf de la celalalt sau a multimii de magazine si a showroom-urilor de masini? Greu de spus. Voi, cei care v-ati plimbat pe acest bulevard,  ce credeti?

Din nou in Franta

S-a terminat si episodul Cancun, un vis din care imi este destul de greu sa ma trezesc.

Si … din nou in Franta. Drumul cu avionul, de data aceasta compania Air France , a fost foarte agreabil. Am (re)descoperit faptul ca tehnologia face mai placute vietile oamenilor. De exemplu, in avionul cu care am venit era posibil sa iti alegi filmul pe care sa il vezi pe LCD-ul din fata ta. Si asta dintr-o lista “scurta” de 12 filme, majoritatea foarte recente, gen: “I am legend”, “P.S. I love you” etc. Apropo, va recomand cu caldura cel de-al doilea film, desi cu greu se poate spune ca face parte din categoria “comedie”, asa cum este clasificat oficial. Mie mi s-a parut un film mai degraba emotionant si extraordinar de … romantic.

Si cum ziceam…m-am intors in Franta. Pe langa placerea revederii cunoscutilor, am regasit astazi “rigiditatea” unor functionari de la CNRS: cum incerci sa ii scoti din tiparele obisnuite, cum se pierd si reactioneaza foarte defensiv : in loc sa iti explice ce se poate si ce nu intr-o situatie (nu prea cunosc ei regulamente), incep sa te ia “ideologic” : dar de ce vrei sa faci asta, nu ti-e bine asa? Nu vroiam altceva decat sa fac un stagiu in intreprindere pe timpul tezei, eventual cu suspendarea bursei pe perioada respectiva. Dar, greu cu ei. In fine, a ramas ca se vor interesa, sa ceara aprobare de “mai sus” etc.

Va recomand cu caldura vacantele in Mexic . Desi este posibil sa dati pe acolo peste politisti corupti care sa va opreasca si sa va dea amenzi “imaginare” (prieteni de-ai mei au patit-o), peisajele merita efortul sa traversati Atlanticul. Mexicul are multe locuri fabuloase, dar daca ajungeti la Cancun, este si mai bine . Am mai pus poze pe Picasa.

News from Cancun, Mexico

Nu am mai postat de mai mult de o luna pe blog-ul meu dar … revin in forta

Saptamana aceasta sunt la o conferinta (ICDE 2008) in Cancun, Mexic pentru a prezenta un sistem pe care l-am realizat in cadrul doctoratului. Pentru cei care nu stiu, Cancun este o importanta statiune turistica la Marea Caraibelor, frecventata in special de americani. Este de exemplu un loc de predilectie pentru studentii americani in “spring break”.

Am ajuns in Cancun dupa un zbor obositor de 17 ore (cu escala de 1h la Ciudad de Mexico) de la Paris. Am trait si o experienta interesanta la aterizarea in Ciudad de Mexico: avionul nostru a survolat acest imens oras (cel mai mare din lume aparent) la joasa inaltime facand slalom printre cladirile inalte ale orasului. Sincer, sper sa nu se repete experienta si la intoarcere.

Dupa un bun somn in prima noapte, am descoperit un decor paradisiac pentru conferinta si o organizare exemplara a gazdelor noastre: un hotel luxos pe malul marii, cu plaja cu nisip fin, palmieri etc; bufet cu mancare excelenta la micul dejun in fiecare zi in alta locatie langa hotel, banchete, cocktailuri etc. . Intre plaja si sesiunile conferintei, alegerea a fost mereu foarte grea. Pana la urma am ajuns la un compromis “sanatos” : ma duceam la conferinta mai mereu dar dupa-amiaza rupeam 1h-2 si mergeam la plaja. Era si momentul cand soarele dogorea mai putin (temperaturile ajung la vreo 30 de grade in aceasta perioada a anului).

Ceea ce m-a impresionat cel mai mult pana acum a fost banchetul de miercuri seara al carui punct culminant a constat intr-un spectacol cu dansuri traditionale maya si dansatori costumati precum indienii maya din timpuri stravechi. Pentru ca am terminat oficial indatoririle profesionale (cele doua sesiuni de prezentari ale sistemului au decurs foarte bine), intentionez ca in zilele urmatoare sa fac si putin turism in zone mai indepartate: un obiectiv major ar fi ruinele de la Chichen Itza, votata una din “noile” minuni ale omenirii. Cam atat deocamdata. Am pus si cateva poze aici.

Schimbare de hosting pentru Blog

Am schimbat hosting-ul pentru blog pentru ca Yahoo sucks. De vreo 24 ore tot incerc sa postez ceva pe platforma de blogging de la Yahoo si nu reusesc, asa ca am luat aceasta hotarare “radicala”.  In curand sper sa pot migra vechile posturi de pe Yahoo.